Dor…

Dor…

Amagita, pe podeaua rece,

Stau ghemuita.

Sunt eu si dorul meu!

Sunt eu si-un vis uitat…

Sunt amintiri marunte…

Ce candva ne-au legat…

Acum imi spui tu mie,…

Ca habar n-ai ce vrei…

Dar cand m-ai sarutat,

Priveai in ochii mei?

Nu ai vazut nimic?

S-au n-ai simtit un tremur?

Nu se vedea prea bine?

Ori asta iti e felul?

Sa spui ca azi iubesti,

Maine dispari in noapte,

Si apoi sa zambesti,

Si sa uitam de fapte?

Sursa: incaopoveste.wordpress.com

Acest articol a fost publicat în Acasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu